Gata, am înțărcat băiatul!

Gata, inevitabilul s-a produs! L-am înțărcat pe pitic. V-am povestit încă de acum o lună că dă semne de renunțare la sân, dar am zis că e doar o perioadă. Și așa părea. Băiețelul a revenit, apoi, la țâțică, cam de 4 ori pe zi și peste noapte, adică de două ori maxim.

Dar, de câteva zile nu a mai vrut deloc. Nici măcar noaptea. Aproape că l-am obligat marți, pe la 3 dimineața, când s-a sculat din somn plângând(din cauza dinților), să ia sânul. Așa că m-am trezit cu sentimente mixte: dacă el nu mai vrea, de ce să oblig copilul? Dacă nici acum, când îi dau alți dinți, nu simte nevoie de sân, de ce să insist? Și, pe partea cealaltă: stai, abia are un an, cum să îl înțarc de la vârsta asta?

Dar, cred că a fost mai pregătit el decât mine. Recunosc că am plâns când am decis că e momentul. L-am strâns tare în brațe și mi-am luat adio de la momentele noastre. Vor fi în continuare altele, dar poate nu la fel de conectate. L-am mai pus o dată la sân, înainte de somnul de prânz. A refuzat categoric.
Nu-mi impusesem o limită de timp până la care să alăptez, dar parcă a venit prea repede clipa asta pentru mine. O să-mi fie dor de mânuțele lui care îmi mângâiau pieptul, tare dor! Parcă am și uitat toate suferințele pe care le-am avut în primele luni de alăptare. Doamne, cât am plâns de durere! E clar că nu am fost pregătită, că habar nu aveam ce trebuie să fac! Dar aș lua-o oricând de la capăt.

Știu că unele dintre voi veți spune că e prea devreme, că trebuia să insist, să mă mulg și să găsesc modalități de a continua alăptarea. Altele veți spune că e suficient un an. Cred, însă, că hotărârea asta ține strict de intimitatea mamă-copil. Și că n-ar trebui să judecăm nicio mamă pentru cum decide. Al meu a acceptat ușor trecerea. A luat, cu ceva nesiguranță, e adevărat, și primul biberon, pe care i l-a pregătit Mihai,. Iar azi-noapte, când s-a trezit, a adormit repede la loc. M-am uitat la el pe cameră cum s-a ridicat în fund, apoi și-a căutat o altă poziție comodă și gata, aia a fost. Nu m-am dus la el, deși mă ridicasem din pat.

Am băiat mare, așa-i? 🙁

Vă aștept cu multe poze și filmulețe cu piticul atomic pe Facebook și Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *