Somn? Mai știe cineva ce e ăla?

Nu-mi propusesem să scriu azi pe blog, dar am avut o noapte atât de grea, încât simt nevoia să mă descarc aici.

Mihai a băgat piticul la somn pe la 11 noaptea, după ce ieri a dormit foarte bine și a fost tot o bucurie. Încurajată de noaptea precedentă, când Vladi s-a trezit doar o dată, iar eu am apucat, astfel, să dorm vreo 7 ore adunate, un record pentru ultimele luni, m-am lăfăit vreo oră cu o carte, până să dau stingerea. La 1:15 s-a trezit copilul, tipic pentru el. Zici că are un ceaș desteptător care îi dă trezirea la 2 ore după ce adoarme. I-am dat țâțică și a adormit la loc, și eu l-am urmat. La 3 s-a trezit din nou. I-am dat din nou să pape, a adormit rapid. La 3 jumate a început să plângă. A mers Mihai la el, l-a liniștit, dar cum îl punea jos, cum începea din nou să plângă. Am mers eu la el, nu mai știu dacă l-am pus la sân. Parcă nu. Doar l-am ținut în brațe, până a adormit cu capul pe inimioara mea. L-am pus în pătuț și la 4:15 m-am băgat și eu la somn.
Am avut un coșmar, ceva cu niște insecte care îmi intraseră în păr și cred că am țipat, sau ceva așa, că m-am trezit vorbind cu Mihai și spunându-i că am visat urât. La 5 s-a trezit iar piticul. Țâțică iar, somn repede. La 6 aceeași poveste. A mers Mihai la el și a reușit să îl adoarmă. Când se duce soțu’ să îl liniștească, nu știu de ce, dar stau în expectativă. Cumva mă gândesc că n-o să reușească și tot eu trebuie să iau copilul și să îl adorm. Asta deși Mihai, care e de un calm de invidiat, se descurcă de minune cu piticul agitat. Așa că, azi-dimineață, am adormit cu capul între perne și m-am trezit rapid când a revenit Mihai în pat după 15-20 de minute, nici nu mai știu cât trecuse.
Următoarea trezire a fost la 8, când deja e ceva agitație în casă, pentru că soțu’ se pregătește să plece la serviciu.

Chiar așa doarme acum. Știu, e chiar drăguț ☺

Eram epuizată. Încă sunt. Când am ținut copilul la sân, i-am dat mesaj lui Mihai(eu în dormitor, el în bucătărie) și l-am rugat să îmi facă o cafea. Mare și tare. Cafeaua, desigur.

Și când te gândești că de la 3 până pe la 6 luni copilul dormea de la 10 seara la 7 dimineața! Doamne, ce vremuri!

Când scriu rândurile astea, Vladi doarme, e ora lui de somn. Am vrut să mă bag lângă el, dar am realizat că trebuie să îi fac mâncare pentru prânz, plus că nu am strâns după micul dejun. Așa că mi-am umplut din nou cana cu cafea și m-am pus la treabă.

Dar mă tot gândesc de ce are trezirile astea? I-au dat doi dinți sus și aproape că i-au mai ieșit doi, dar parcă nu mai e agitația aia specifică. Să fie oare de la dermatită? Îl mănâncă pielea? Să fie de la ceva ce a mâncat și îi provoacă dureri de burtă? Să fie toate la un loc?

Știu, toate trec, chiar eu am scris asta aici. Știu și că trebuie să am răbdare. Și am! Voiam doar să mă descarc un pic și să mă pregătesc să o iau de capăt. Iar sunt rufe de spălat, iar de călcat, iar mâncare de făcut. Ah, și cartea aia îmi tot face cu ochiul, dar mă fac că nu o văd. Mai e și vremea asta care te trage la somn, nu la treabă!
Dar hai, că vine weekend-ul și sper să fie mai bine. Dacă nu, cât poate să mai dureze perioada asta? Un an, doi, trei? Eh, totul trece, nu? 😏

4 Replies to “Somn? Mai știe cineva ce e ăla?”

  1. Vaiiii deci ma regasesc in totalitate in ceea ce ai scris. In fiecare zi ma intreb de ce se trezeste la fiecare ora jumatate. Oare ce il doare? Speram sa treaca si perioada asta grea si sa mai dorm si eu macar 5 ore adunate pe noapte 🙂

  2. Da…cunosc replicile din timpul sarcinii “dormi acum cat poti “…inainte ma plangeam daca doemeam 6-7 ore in loc de 8, acum stau si calculez sa vad daca adunat am dormit macar 5 ore…insa cand mi se pare greu ii multumesc lui Dumnezeu ca bebe e sanatos iar noi suntem sanatosi si puternici pt ca aceste maruntisuri trec…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *