Diversificarea, piatra de încercare pentru mămici

Am început diversificarea la 6 luni, când piticul stătea bine în scăunel. M-am pregătit temeinic. Am cumpărat cărți, am citit zeci de articole pe net, am văzut clipuri despre asta. Am decis să merg pe diversificarea clasică, cea cu piureuri, după ce m-am interesat și despre autodiversificare, dar nu m-am simțit confortabil să o încerc.
A fost un moment dulce/amar. M-am bucurat, pe de-o parte, că băiatul meu nu mai e bebeluș, e deja mare, mănâncă solide. Dar a fost și trist, simți cumva că nu mai e dependent de tine, deși încă papă și țâțică. Plus că, până atunci, dacă îi era foame copilului, pac!, îl puneam la sân și gata. Acum, trebuie să gândesc fiecare masă, fiecare ieșire. Dar, am pornit la drum încrezătoare.
Am hotărât ca prima lui întâlnire cu mâncare să fie ca o sărbătoare. Așa că am amenajat frumușel bucătăria, am încercat să-i inspirăm bucurie și i-am dat cartof dulce. Am zis că nu încep cu morcov, mi se părea banal, plus că știu că morcovul are tendința de constipare. A păpat piticul vreo 2 lingurițe, suficient cât să declarăm victorie, pentru debutul diversificării.
În zilele următoare, însă, eșec total. Copilul nu a vrut nici să deschidă gura, după ce simțea gustul sau textura, sau știu eu ce nu-i plăcea!
M-am supărat, am început să îmi pun întrebări, am vorbit cu câteva prietene, apoi m-am liniștit și am zis să o iau de la început, ca la carte(asta e cartea după care m-am ghidat, și care m-a ajutat destul de mult, mai ales la început), adică i-am dat morcov. Șoc și groază! Piticul a mâncat fără probleme. Am zis ”Ok, deci trebuie să-mi scot din cap toate preconcepțiile despre mâncare și să-i dau copilului să guste din orice, nu doar din ce cred eu că o să-i placă!” Drept urmare, a mâncat mult morcov în primele săptămâni. Dar am insistat și cu cartoful dulce. Iar acum, acesta din urmă e leguma lui preferată, o mănâncă oricând, cu orice în dau.
În prima lună a mâncat la prânz doar piureuri de legume. Unele mai puțin reușite, pentru că am combinat niște alimente care nu prea dădeau gust bun, așa cum aveam să descopăr când am gustat eu!

A urmat apoi, de la 7 luni, micul dejun, din fructe. Am introdus treptat, așa cum scrie la carte, cereale, ou, lapte(eu folosesc de vacă, pentru că la cel de capră a avut o ușoară reacție alergică), carne, pește etc. Piticul mânca bine și nu prea. În sensul că, după câteva lingurițe, băga degețelul în guriță nu mai voia să-l scoată de nicio culoare. Așa că am început să îi dau jucării, care să îi țină mâinile ocupate, cât îi dădeam să pape. Apoi m-a izbit așa, o inspirație, și i-am dat bucăți de legume sau fructe: cartof dulce bine fiert, brocolli, măr copt și alte alimente pe care putea să le apuce. Și ușor-ușor, copilul a început să muște din ele. Știu, o să mă întrebați dacă nu mi-a fost frică de înec. Ba da, mi-a fost, dar am stat lângă copil și, la cel mai mic semn de înec(nu gag!) l-am luat din scăunel și l-am ajutat să dea afară tot. Au fost două situații, chiar la început. Acum, când mușcă prea mult, scoate singur afară din guriță ce nu poate gestiona. dar tot sunt lângă el, pentru orice eventualitate! Plus că toate alimentele sunt bine gătite, cât să poată fi strivite cu limba de cerul gurii. Acum bagă mâinile în toate piureurile și face haos în jur, dar reușește să și mănânce prin metoda asta ”murdară”.

Și, apoi, mi-am impus ca frica mea să nu-l împiedice pe el să aibă parte de niște experiențe. Adică n-am vrut ca teama mea de înec să îl lipsească pe el de bucuria de a descoperi singur texturi sau gusturi noi. E ca atunci când tu, mama, nu-l lași în apă, pentru că s-ar putea îneca și îl împiedici, astfel, să învețe să înoate și să se bucure de mare sau piscină.

Așa că acum sunt foarte mulțumită de cum papă. Foarte rar refuză vreun aliment și atunci doar dacă are vreo problemă de sănătate, adică e răcit sau îi dau dinții. Drept urmare a început să și ia în greutate destul de bine, el fiind încă de la început slăbuț. Nu vă spun de câte ori mi s-a zis să îi pun cereale în lapte sau să îi dau te miri ce alimente, pentru că nu are kilogramele din tabel, deși pediatrul mi-a repetat că fiecare copil crește în ritmul lui și, atâta timp cât nu sunt alte probleme, să îl las în pace.

Doar cu ciorbe/supe încă avem probleme. Cred că nu îl încântă textura lichidă, pentru că nici apă nu prea bea. Am încercat toate recipientele posibile, nu vrea. Dar, nu mă las, o să continui să îi ofer până găsesc formula câștigătoare. Așa cum la început nu accepta decât piureuri, iar acum mănâncă majoritatea texturilor, așa o să fie probabil și cu lichidele.

Poate că multe dintre voi veți spune că nu fac bine. Știu că metoda mea nu e nici BLW, nici diversificarea clasică, dar asta a funcționat cu succes, până acum. Am încercat să adaptez toate cunoștințele mele la reacțile copilului. Și am vrut să nu fiu extremă. Adică nici să nu ajung să calculez câte grame de proteine trebuie să consume zilnic, dar nici să mă ghidez după principiul ”tu ai crescut cu măr cu biscuiți și ciorbă de care mâncam și noi și uite că n-ai nimic.”
Îi gătesc în continuare fără sare și zahăr, deși sunt persoane în jurul meu care-mi zic să-i pun acolo, un pic, pentru gust. De parcă ar știi copilul ce gust ar trebui să aibă!
Cereale i-am dat doar integrale, nu din cele la cutie pentru copii. Mănâncă tapioca, ovăz, quinoa etc. cu mare poftă! Biscuți și alte ”dulciuri”(adică brioșe, banana bread, pancakes) îi gătesc eu cu ingrediente baby friendly. Deși, momentan, mai mult se joacă cu ele, decât să le mănânce.
Pentru inspirație, intru pe site-urile www.biscuim.ro și www.flavours.ro și sunt și pe câteva grupuri de mămici unde se postează diferite rețete.

Și în cazul diversificării, cred că răbdarea este cheia! Răbdare cu el, care acum descoperă care-i treaba cu mâncarea, și răbdare cu mine. Au fost zile grele și zile bune. Știu că nu am toate cunoștințele, că nu o să fac totul perfect, dar învăț din fiecare zi câte ceva. Azi, de exemplu, am învățat să nu mănânc de față cu el legume mexicane. Nu că nu ar fi bune, dar rămâne dezastru în urma noastră 😂

2 Replies to “Diversificarea, piatra de încercare pentru mămici”

  1. Buna!!
    M-am mai linistit citind articolul acesta. 🙄 La fel a fost si la noi am inceput cu piureuri și nu a mers prea bine, apoi am incercat blw, insa nu pot spune ca avem asa un succes. Îi ofer zilnic de o luna si 3 sapt mancare si sper in mai bine. 😉 Apa e si pentru baiatul meu o piatra de moara. Nu vrea in niciun recipient. Doar se joaca cu ea. 😟 Dar cum spuneati… Rabdare, rabdare, rabdare! ❤Mulțumesc pentru articol!!

    1. Va fi mai bine, cu siguranță! Trebuie multă răbdare și încredere! Încearcă mai multe texturi, la abur, la cuptor etc. Și încearcă să mănânci cu el aceleași lucruri, la noi funcționează. Spor la păpat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *