Lasă că o să vezi tu!

Când eram mică, masa de seară era prilejul de a ne aduna toți și să vorbim. Tata era cel care venea cu subiectele de discuție și erau din toate domeniile. El ne făcea, pe mine și pe fratele meu mai mare, să avem păreri despre orice. Nu exista să n-ai o opinie, indiferent de subiect. Obișnuia să ne contrazică din reflex. Orice spuneam noi, orice dovadă aduceam, nu era niciodată de ajuns ca să îl convingem. Târziu ne-a spus că făcea asta intenționat, ca să ne motiveze să venim mereu cu argumente mai bune, mai bine documentate.

De o replică a tatei îmi amintesc, însă, foarte clar: ”Lasă că o să vedeți voi!”.
Tata a lucrat la RATP zeci de ani. Pleca la muncă la 6 dimineața, venea la 16:00 și, uneori, mai lua și lucrări pe cont propriu. Așa că era tot timpul obosit și nu se ocupa de noi. Nu-mi amintesc ca tata să mă fi ajutat vreodată la teme, să mă scoată la plimbare sau să se joace cu mine. Și, uneori, îi mai reproșam asta. Iar răspunsul lui era mereu același: ”Lasă că o să vezi și tu când când o să crești. O să vezi și tu cum e să muncești de dimineață până seara pe bani puțini. O să vezi tu cum va trebui să renunți la unele lucruri ca să ai bani ca să trăiești!”
Și altele de genul ăsta. O spunea așa, cu un soi de ură, dar nu față de noi, ci față de situația lui. Bunicii mei nu l-au susținut să termine liceul, așa că a fost nevoit să se angajeze de foarte tânăr și să-și abandoneze visurile. Trăise toată viața în comunism, pe care îl detesta, dar nu reușea să scape de problema asta cu ”să moară și capra vecinului”. Pe mine și pe fratele meu ne-au salvat educația și accesul la informație. Amândoi am făcut niște facultăți care s-au dovedit a fi inutile în carierele noastre ulterioare, pentru că ne-am reorientat din mers către niște joburi pe care le facem cu plăcere și, de ce să nu recunoaștem, ne aduc și niște venituri decente.
Eh, ura asta pe care o simțeam că vine de la tata, am regăsit-o când am rămas gravidă din partea unor mame din jurul meu. ”Lasă că o să vezi după ce naști, nu mai dormi noaptea, nu o să mai ai timp de nimic, nu o să mai ai viață. O să vezi tu când începi alăptarea, o să te doară sânii, aaa, stai să vezi apoi, când îi dau dinții! O să vezi tu când o să te muște! A, dar stai să înceapă să mănânce, o să vezi atunci că nu vrea nimic din ce gătești tu! A, iar când o să înceapă să meargă, o să vezi că numai ai liniște nicio secundă.” Și tot așa.

Și apoi mai sunt grupurile de mămici! O, da!
”Cum să nu alăptezi? O să vezi ce probleme o să aibă copilul dacă îi dai lapte praf!”
”Cum să folosești în alimentația copilului lapte de vacă? O să vezi tu ce alergii o să dezvolte!”
”Cum să scoți copilul afară, nu vezi că e frig? O să vezi tu ce răcește!”
Recunosc că am fost surprinsă de ura asta venită de la proaspetele mămici. Nu mă așteptam la lipsa asta de empatie și la ușurința cu care se aruncă în jur cu răutate. Cel mai mult, însă, m-a surprins graba cu care unele femei se apucă să judece. Ele nu le cunosc personal pe aceste mame, nu le știu viața, nu au habar de problemele pe care le întâmpină, dar le cataloghează ca mame iresponsabile. A, și mai sunt mamele care cred că le știu pe toate și îți răspund mereu de sus, ca și cum ar avea trei doctorate în parenting, alimentație și psihologie.
Asist la unele discuții și îmi dau tot mai clar seama că doar educația ne poate salva. Când o mămică întreabă dacă e adevărat că nu e bine să faci baie bebelușului duminica sau în zi de sărbătoare, pentru că atât cât crește în cursul săptămânii dă înapoi în ziua respectivă, e clar că avem de-a face cu o persoană care nu a primit o educație decentă. Asta nu o face, însă, o mamă rea, așa cum se grăbesc unii să judece.
Pe voi cine v-a certat ultima dată că nu vă creșteți copilul cum trebuie? 😀

One Reply to “Lasă că o să vezi tu!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *