Acasă

Inspiră, expiră, inspiră, expiră… Uuuf, ce bine e! Duș la mine în baie! Niciodată nu am apreciat atât apa caldă pe pielea mea, cu toată jena care a precedat momentul. Mihai a trebuit să mă ajute să mă dezbrac, să îmi desfacă pansamentul de pe operație și să mă susțină ca să mă urc în cadă. Astea-s lucruri pe care le-am făcut mereu singură, ce naiba! Acum, parcă îmi curg lacrimi de rușine, dar și durerea asta e cruntă.
Asta e, dacă n-ai mai vrut calmante în spital, acum taci și îndură!
Îmi văd și operația, pentru prima dată… Tresar, dar nu știu cum să reactionez. Iar vânătăile de pe brațe, de la injecții, sunt ca niște urme de război, așa le simt acum…
Nu știu cum am reușit să îl schimb pe bebe, când am ajuns acasă. În agitația aia, n-am mai simțit nimic. Noroc cu mama că i-a pus ea scutecul. Nici pampersul n-am știut să îl prind…
Îmi pare rău, bebiță, iart-o pe mami că nu știe ce să facă! Probabil te-am bruscat sau te-am ținut în frig un pic, dar nu știu ce să fac prima dată! Poate mami pare calmă, dar e panicată pe interior. Știu că era o ordine a lucrurilor, am dat din cap când mi-a explicat doctora, dar nu mai știu acum nimic! Și mai ales nu știu dacă papi lapte de la mami…
La spital mi-au făcut o injecție pentru stimularea secreției de lapte… Mi s-au întărit sânii de zici că am pietre! Cu o pompă am reușit și să trag lapte, semn că ceva funcționează. Dar oare e suficient? Oare chiar reușesc să alăptez?
Mihai a alergat prin tot orașul să găsească formula de lapte pe care medicul ne-a recomandat-o. Mai bine facem și biberon, să fim siguri că mănâncă bine.
Nașa zice că dacă nu plânge de foame, înseamă că nu îi e… Iar acum, când mă uit la el, doarme liniștit. L-am și pieptănat… E așa frumos, pare ireal! Nu simt că e al meu… Zici că sunt într-un vis și aștept să mă trezesc să îi povestesc lui Mihai că am visat că aveam un bebe așa de frumos și de cuminte!
Durerea asta de cap e însă cât se poate de reală, o simt de fiecare dată când clipesc… Poate are legătură și cu faptul că n-am dormit de aproape 24 de ore…
Sunt la doi pași de bebe, în patul din camera, îl aud cum respiră… Hai să încerc să adorm, poate nu se întâmplă nimic…

2 Replies to “Acasă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *