Jurnal de mămică – ziua a treia

Mă simt un alt om. Nu, nu pentru că am născut de 2 zile, pentru că încă nu am fost la bebe. L-am văzut doar în poze și filmările bunicilor. Ci pentru că mi-am revenit după operație. Ieri aveam dureri, amețeli și, oricât de brează mă dădeam, nu mă simțeam deloc bine. Ceva gaze la stomac făceau să simt ca și cum bebe e încă în burtică. Așa că m-am trezit în mai multe rânduri vorbind cu el: “Hai, mami, să ne întoarcem pe partea cealaltă! Hai, mami, să ne ridicăm din pat…”
Dar bebe nu mai e acolo. E în salon cu alți nou-născuți. Papă și s-a transformat față de cum era proaspăt ieșit din burtică. E mai umflățel acum, mititelul, după ce a stat chinuit aproape fără lichid și cu circulara după gât atâta timp.
Probabil și sub influența calmantelor, am dormit cel mai bun somn din ultimele… Pfff, nici nu mai știu de când. Au fost vreo 8 ore în care nici nu m-am întors, cred. Mă gândesc imediat că am avut parte de o noapte de adio, ca să zic așa. Adio 8 ore de dormit încontinuu, vin nopțile în care d-abia o să apuc să ațipesc.
Când m-am trezit, la 6, nu mai aveam nicio durere. Evident că încă simt taietura și afurisita asta de branulă, dar nici nu se compară cu durerile de ieri.
Așa că mi-am făcut curaj și am mers la baie. M-am spălat puțin, chiar m-am pieptănat. Ah, ce-aș bea o cafea…
Azi plec din terapie intensivă. Am ținut-o sus și tare că nasc natural, dar uite că tot la cezariană am ajuns.
Cumva, îmi pare rău că plec de aici.  Condițiile au fost foarte bune, iar personalul de la Maternitatea din Ploiești s-a comportat ireproșabil. Știți cum e, când citești și auzi numai povești de groază, te aștepți la ce e mai rău. Știu că pe salon nu mai sunt aceleași condiții, pentru că acea parte nu e renovată încă, dar nu mai contează. Pentru că o să merg la bebe… O să îl iau în brațe.
Și vor putea să vină să mă vadă și părinții și prietenii mei. La ATI m-au văzut doar socrii, care au avut grijă să nu-mi lipsească nimic.
Sunt mândră de mine. Am fost liniștită și calmă zilele astea. Am suportat toate durerile și am adus pe lume un băiețel sănătos! E tot ce contează!
O asistentă mă duce de braț la bebe. E așa frumușel! Și finuț! Și brunețel! Mama zice că așa aveam și eu părul când m-am născut. L-am pus la sân, dar nici nu știu ce fac. Pare că trage, dar ce știu eu, e prima oară când fac asta! Mi se împleticesc mâinile, nu știu cum să îl țin… Vai, și ce cald e în camera asta!
O asistentă vine și îmi dă supliment de lapte. Nici biberonul nu îl țin corect. Trebuie mișcat cumva, ca bebe să tragă din el. Nimic nu știu!
Mă întorc singură în cameră. Ce ziceam, că nu mai am dureri? Simt în fiecare pas tăietura și capul îmi bubuie. Vai, și ce foame îmi e…
Sunt dezamăgită de mine… O asistentă mă privește cu resemnare, parcă. Nu reușesc să alăptez. Poate nu am lapte și gata! Doamna Tanța, să-i dea Dumnezeu sănătate, mă ia intr-o parte a salonului de nou-născuți, mă scoate la tablă, așa zice. Mă pune să stau în picioare și stă lângă noi până facem cum zice ea. Adică eu dau colostru, iar bebe mănâncă de la mine. Tot doamna Tanța mă trage de sâni de-mi dau lacrimile. Dar nu zic nimic, tac și înghit. Mi-o dă exemplu pe o fată care folosește mameloane din silicon. A, păi am și eu, sunt în bagaj.
“Bine că le ții acolo, ce să faci cu ele dacă nu le aduci aici?”
Încerc cu ele, după ce au fost sterilizate. Dar bebe nu vrea. Încercăm metoda clasică. Doamna Tanța spune că e bine, dar parcă nu o cred. Celelalte fete și bebeii lor se descurcă fără ajutor… Mă intorc dezamăgită în cameră. E deja miezul nopții, iar la 5 alăptez iar… Mă rog, încerc.
Sting lumina și realizez că sunt singură. Fără Mihai, fără Mitza, fără burtică, fără bebe… Văd stadionul Ilie Oană pe geam și niște artificii, undeva mai departe… Cine naiba are chef de sărbătorit acum?

2 Replies to “Jurnal de mămică – ziua a treia”

  1. Felicitări încă o data pentru asa un băiețel frumos! Îmi amintesc ca și eu am avut probleme mari la început cu sânii. Nu venea laptele dar ma punea sa ma mulg cu pompa cât suportam eu… Macar 5 ml imi zicea ca este bine și cu timpul o sa își dea drumul. Asa a fost 5 azi, 7 mâine și în câteva zile puteam sa mulg suficient. Cea mai bun pompa este evident bebe 😀, dar la mine a fost o situație diferita. Bebe fiind prematur nu avea putere sa suga. Iar lapte praf pentru el nu era o soluție tocmai bună. Îți doresc putere și răbdare sa depășești toate greutățile. O sa înveți totul din mers!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *