Mai e puțin! O să-mi fie dor de burtică, dar abia aștept să vină bebe!

Cam asta a fost. Mai am foarte puțin din prima mea sarcină, am intrat în 38 de săptămâni și sunt, astfel, tot mai aproape de ziua în care o să-l cunosc pe bebuc. O să-mi fie dor de burtică. Mai ales că în ultima perioadă, petrecută mai mult singură acasă, doar cu bebe și pisica, legătura dintre noi parcă a devenit și mai puternică(noi – adică eu și burtică, că pe Mitza nu prea o interesează situația 😁). Vorbesc mereu cu bebe, am negociat de multe ori să nu mă mai lovească și să mai stea puțin cu mine atunci când lichidul amniotic a scăzut brusc. Pare că ne înțelegem bine, mânca-i-aș năsucul ăla pe care ni l-a tot arătat la morfologii, pentru că fața nu a vrut să i-o vedem decât o dată!

În ultima perioadă, am mers la doctor săptămânal, după ce am avut o scădere bruscă a lichidului amniotic și am fost ținută sub monitorizare. De aceea am tot ezitat să scriu aici, pentru că nu știam exact ce se întâmplă. Dar suntem bine, a fost mai mult o sperietură și un moment în care am înțeles că trebuie să stau liniștită și cuminte acum, pe final de sarcină. O sarcină foarte frumoasă, pe care v-o doresc sincer tuturor celor care vreți un copil! N-am vomat, n-am avut dureri, n-am avut probleme majore. Am lucrat, am fotografiat nunți chiar și în săptămâna 37 și ne-am mutat la casă nouă. Abia acum, în ultimele zile, am remarcat că rețin apă și că mi se umflă uneori mâinile și picioarele, dar am renunțat complet la sare, la recomandarea medicului, și reușesc să țin sub control problema. A, și burtica mea nu are nicio vergetură! Doar ”aripioarele” sunt brăzdate de câteva firișoare roșii. M-au ajutat mult toate cremele și uleiurile folosite, pe care le-am aplicat de mai multe ori pe zi, de zici că eram o friptură gata de a fi băgată la cuptor! Dar au funcționat!

Acum, așteptăm. Am bagajul făcut, camera lui bebe e gata, Mihai d-abia așteaptă, doar mami nu e pregătită. Dar nici nu cred că o să fiu vreodată. Știu, în teorie, ce trebuie să se întâmple, dar, na, știți și voi, că practica e problema. Încerc să nu mă gândesc prea mult la lucrurile grele pe care le presupune o naștere naturală, ci să mă concentrez pe cum o să fie apoi.

Țineți-ne pumnii, să ne vedem cu bine și când bebe o să fie acasă, în siguranță, în camera lui!
Noi vă dorim să aveți sărbători liniștite și fericite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *