Doi ani l-am așteptat pe bebe. De ce a durat atât?

Ne-am căsătorit în septembrie 2012. Eu aveam 25 de ani, Mihai 24. Așa că am decis să mai așteptăm până la bebe. Ne-am concentrat pe joburi și cumpărarea unei case. Pentru că eu i-am spus lui Mihai că n-aș vrea să-mi cresc copiii într-un apartament în care să stăm cu chirie, sau în casa părinților. Timpul a trecut și, la un moment dat, am simțit că e momentul. Cred că noi, femeile, avem instinctul ăsta de a știi când e timpul potrivit.
Zis și… nefăcut. Pentru că am tot încercat și bebele întârzia să apară. A devenit frustrant la un moment dat, când prietenii noștri reușeau din prima, a doua încercare. Așa că am mers la un doctor, doi doctori, trei doctori… M-au consultat doar pe mine și concluzia tuturor a fost că de vină e stresul. Că muncim prea mult, într-un mediu stresant, că ar trebui să ne luăm o vacanță prelungită și să încercăm. A, și neapărat să iau Myo-Sun, care mi-ar fi adus, în maaaaaxim 3 luni, sarcina mult dorită. Nu s-a întâmplat nimic timp de doi ani. Când am împlinit 30 de ani, am zis că e momentul să forțez destinul. Am căutat un medic în infertilitate în Ploiești și am ajuns, într-un final, la doamna Denisa Nica.
Au urmat seturi de analize detaliate pentru mine și Mihai: de col uterin, de sânge etc., respectiv spermograma, în cazul soțului. Concluzia a fost că suntem sănătoși, doar un mic chist pe ovarul meu stâng apărând la ecografie. Doctora a zis, însă, că nu ar trebui să afecteze ”prinderea” unei sarcini, ci doar trebuie monitorizat în următoarele luni.
În tot timpul ăsta am luat Aspenter, pentru circulația sângelui(sau pentru a ”uda pământul”, cum a descris doctora 😁) și ceva vitamine, dacă-mi amintesc bine. Cum nicio problemă nu era evidentă, medicul a decis să fac HSG – un examen destul de precis, care permite stabilirea permeabilității trompelor uterine.
Histerosalpingografia (HSG) folosește și o substanță de contrast, pentru a vedea, practic, dacă trompele uterine sunt blocate parțial sau total.
Bebe-25 (Medium)Nu a fost o procedură dureroasă, ci doar mi-a produs un disconfort la introducerea cateterului și injectarea substanței de contrast. Concluzia a fost că eram în regulă. Procedura trebuie făcută la 10 zile de la ultima menstruație, deci înainte de ovulație. Ne-a sugerat să fim foarte activi în următoarele zile, dacă înțelegeți ce vreau să zic ☺, și mi-a prescris medicamente pentru stimulare, pe care să le iau începând cu următoarea menstruație. Ne-a mai spus că, dacă în maxim 6 luni nu rămân însărcinată, vom trece la ceva mai agresiv.

Am plecat din cabinet destul de abătută. Mă așteptam la un drum lung și dureros. Mi-am cumpărat pastilele și am așteptat menstruația, pentru a începe tratamentul.
Doar că menstruația nu a mai apărut, ci a venit Bobița noastră. A fost cumva o surpriză pentru mine, mai ales că n-am avut niciun semn. Până atunci, în fiecare lună aveam senzația că am grețuri, dureri sau alte semnale imaginare, și mă trezeam dezamăgită de fiecare dată.
Acum, nimic. Doar întârzierea menstruației mi-a dat de gândit, mai ales că aveam un ciclu extrem de regulat. Eram în plin sezon de nunți și eu nu mai aveam răbdare să fac teste de sarcină. Mi-amintesc că am venit într-o dimineață de la o nuntă și nu m-am putut abține să nu mai fac încă un test, chiar dacă știm că nu era chiar în regulă.
27536718_10210901110271817_1193206916_oCum toate erau din ce în ce mai pozitive, dacă pot să spun așa, am început să îmi fac planuri cum să-i spun lui Mihai. Văzusem tot felul de filmulețe cu anunțuri din astea, plănuiam cum să pun camere de filmat prin casă, ca să-i surprind reacțiile. Dar, ce să vezi, într-o seară nu m-am mai putut abține și i-am arătat toate testele pozitive. Fără camere ascuse, doar noi doi. Și Mitza.
Reacția lui? Niciuna! 🤣 Nu a reacționat în niciun fel 🤣 El zice că s-a bucurat, normal, dar nu a realizat la momentul ăla ce se întâmpla. Și mai cred că și bănuia ceva.
Așa că, în decursul a câteva luni, viața noastră s-a schimbat radical. Cu bebiță în burtică, ne-am mutat la casa la care am lucrat 3 ani și care ne-a mâncat banii și nervii.
Acum, ne pregătim de cea mai mare schimbare.
Concluzia și sfatul meu pentru voi, cele care vă doriți un bebe, ar fi să nu așteptați, cum am făcut-o noi. Dacă simțiți că e ceva în neregulă, mergeți la medic. Și la un medic specialist, nu la cel de familie sau ginecolog. Un doctor care chiar se pricepe vă va scuti de dezamăgiri, lacrimi și frustrări. În cazul nostru, a fost nevoie ca doctora să ”desfunde” trompele. Deși nu e dovedit stiințific, doamna Nica a spus că nu e prima dată când o pacientă rămâne însărcinată după HSG.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *